Sforăitul este o problemă destul de comună atât la copii, cât și la adulți. De fapt, cercetătorii americani susțin că 20% dintre copii sforăie din când în când, iar între 7% și 10% sforăie în fiecare noapte. După împlinirea vârstei de 3 ani, copiii tind să sforăie în timpul etapelor de somn profund.

Când sforăitul copilului este un semn al sindromului de apnee în somn? 

Sindromul de apnee în somn este o afecțiune gravă, în care fluxul de aer prin sistemul respirator superior este întrerupt sau blocat, ceea ce îngreunează foarte mult respirația. Ca părinte, trebuie să supraveghezi somnul copiilor, pentru a observa dacă acesta întâmpină sau nu probleme în timpul somnului. Discută cu medicul pediatru sau cu un specialist în somnologie, dacă observi că micuțul tău sforăie foarte mult sau dacă suspectezi că ar putea avea o tulburare de somn.

Atunci când un copil are apnee în somn, respirația lui este neregulată în timpul somnului. Potrivit cercetătorilor, într-o noapte, un copil cu apnee în somn poate avea între 30 și 300 de scurte pauze în care nu respiră deloc. Copiii afectați de apnee în somn pot fi irascibili și au dificultăți de concentrare, în special la școală și acasă, în timp ce-și fac temele.

Supraveghează somnul copilului în timpul nopții și fii atent la urmatoarele semne:

•    Copilul sforăie în mod regulat – timp de 3 sau mai multe nopți pe săptămână;
•    Respirația copilului este întreruptă de suspine, sforăit sau pauze mai lungi de 6-7 secunde;
•    Se trezește de multe ori din somn;
•    Transpiră abundent în timpul somnului;
•    Are un somn agitat, se foiește mult în timpul somnului sau doarme în poziții anormale (cu capul înclinat spre spate);
•    Face des pipi în pat în timpul nopții.

Copilul nu se odihnește suficient în timpul nopții dacă ziua:


•    Se trezește cu dificultate;
•    Are dureri de cap, în special dimineața;
•    Este somnoros;
•    Este irascibil, mofturos, agitat sau agresiv;
•    Nu se poate concentra la activitățile școlare;
•    Visează cu ochii deschiși;
•    Vorbește pe nas și respiră frecvent pe gură.

Copiii cu sindrom de apnee în somn nu se odihnesc suficient pe timp de noapte. Acest lucru poate conduce la diverse probleme de comportament în timpul zilei, tulburări de creștere în greutate, infecții respiratorii frecvente. Netratat, sindromul de apnee de somn poate duce la întârzieri în dezvoltare și la insuficiență cardiacă.

Alte cauze ale sforăitului la copil:

Alergii sezoniere. Alergiile sunt adesea însoțite de senzația de nas înfundat, care poate conduce la sforăit pe timpul nopții. 

Infecții respiratorii. Nasul înfundat este și un simptom al răcelilor. Blocajul la nivelul sinusurilor forțează copilul să respire pe gură, ceea ce poate duce la sforăit.

Vegetații adenoide (polipi) și amigdale inflamate. Blochează căile respiratorii și îngreunează respirația în timpul somnului. Nu sunt numai o cauză a sforăitului la copii, ci și un indiciu puternic al sindromului de apnee în somn. 

Deviația de sept. În deviația de sept, căile aeriene ale celor două nări sunt deplasate, fapt care îngreunează respirația pe nas și conduce la sforăit.

Obezitate și suprapondere. Aceste afecțiuni metabolice pot conduce la îngustarea căilor respiratorii și, implicit la sforăit.

Cum se produce sforăitul?

Sforăitul este un zgomot care apare în timpul somnului, atunci când copilul inspiră, însă aerul nu circulă cu ușurință între nas sau gură și plămâni, din cauza unor blocaje apărute la nivelul căilor respiratorii. Deschiderea și închiderea pasajului de aer cauzează o vibrație a țesuturilor și structurilor din gură și gât: limba, partea posterioară a gâtului, palatul moale, uvula și amigdale. Intensitatea sunetului depinde de cât de mult aer trece prin căile respiratorii și de cât de repede vibrează aceste țesuturi. 

Copiii nu-și pot da seama singuri că sforăie sau cât de mult sforăie. Pot afla de la frați sau părinți. Asta pentru că sforăitul lor îi împiedică pe ceilalți să adoarmă. 

Sursa