„Unul din motivele pentru care gândirea logico-matematică nu se mai dezvoltă suficient la copiii noștri și avem din ce în ce mai mulți elevi cu dificultăți reale la gimnaziu sau note mici la Capacitate pe subiecte mult mai simple față de acum un deceniu-două este acela că în metodica învățătoarelor a început să domine stilul „secretarial” de a rezolva probleme”, atrage atenția Oana Moraru, pedagog cu 20 de ani de experiență la catedră, fondator al unei școli private și fost membru al grupului de experți pe curriculum constituit în 2016 la nivelul Ministerului Educației.

Aceasta precizează, într-un text publicat pe pagina sa de Facebook, că „ora de matematică trebuie să fie oră de formare a gândirii logice. Nu oră de arat ogorul și bifat file de exerciții și probleme aiurea, ca să dea bine la părinți sau la nu mai știu cine”.

„Unul din motivele pentru care gândirea logico-matematică nu se mai dezvoltă suficient la copiii noștri și avem din ce în ce mai mulți elevi cu dificultăți reale la gimnaziu sau note mici la Capacitate pe subiecte mult mai simple față de acum un deceniu-două este acela că în metodica învățătoarelor a început să domine stilul „secretarial” de a rezolva probleme. Se lucrează en-gros, la rând, din zeci de auxiliare și culegeri, mult cu pixul în mână, fără ridicarea ochilor din caiet, fără conștientizarea și verbalizarea relațiilor logice din ‘probleme și exerciții’.

Dezvoltarea gândirii logico-matematice depinde enorm de internalizarea limbajului matematic. Învățătorii ar trebui să stea mult pe o singură problemă, fără să își propună să are tot ogorul până sună clopoțelul.

Orice problemă matematică – îmi amintesc de la metodiștii mei din liceu – ar trebui să treacă prin următoarele etape:

  • cel puțin 3 elevi o citesc cu voce tare, pe rând, pentru ceilalți colegi;
  • cel puțin alți trei, pe rând și tare, o „repovestesc” cu cuvinte proprii; parafrazarea este o abilitate cognitivă înaltă și se formează pas cu pas, fără așteptări pe termen scurt;
  • se trec datele problemei, în scris, pe tablă, dictate de copii;
  • se creează apoi o discuție frontală, tot orală, cu toată clasa, despre eventualele trasee de rezolvare, cu motivarea etapelor de lucru;
  • cel puțin un copil prezintă ORAL înlănțuirea de etape și logica rezolvării;
  • fiecare scrie rezolvarea în caiet după cum a înțeles-o din discuție;
  • unul rezolva la tablă; se confruntă rezolvările;
  • se discută posibilitatea unei alte căi de rezolvare și se așază și aceea pe tablă, dacă există;
  • se trece problema în exercițiu, după caz;
  • se cere copiilor să compună datele unei alte probleme asemănătoare, pornind de la structura celei deja rezolvate.

Știu, în caiete o să pară că Doamna a lucrat puțin. O problemă pe oră. Culegerile o să rămână grele în ghiozdan, plătite și cărate degeaba.

Copiii noștri nu sunt funcționari care îndosariază și clasează documente. Ora de matematică trebuie să fie oră de formare a gândirii logice. Nu oră de arat ogorul și bifat file de exerciții și probleme aiurea, ca să dea bine la părinți sau la nu mai știu cine.

Când sunt exerciții pentru mecanica unui tip de calcul – ok; trebuie lucru mai mult și repetitiv; când este, însă, de gândit, mai bine gândim! Încet și în adâncime!”

Sursa