Alina Durbaca, despre „terapia în bucătărie”. Descoperă-i rețetele presărate cu multă imaginație

Alina Durbaca, despre „terapia în bucătărie”. Descoperă-i rețetele presărate cu multă imaginație

Alina Durbaca este o mămică pasionată la nebunie de arta culinară. Tînăra cochetează perfect cu ingredientele, iar din mâinile sale ies adevărate opere de artă. La început de cale, un mentor de excepție i-a fost chiar mama, iar acum Alina inspiră și alte femei prin rețetele experimentate cu măiestrie în bucătăria ei. Soțul și băiețelul Theo sunt primii care gustă din deliciile culinare, iar food-blogul pe care tânăra și l-a creat reprezintă un proiect de suflet, apreciat de multe alte persoane. Farfuriile ei sunt pline de imaginație, iar jocul de contraste adaugă senzații suplimentare, reușind să contribuie la rafinamentul preparatului final. Te invităm în „Bucătăria Alinei”! Află-i secretele culinare într-un interviu cu gust!

Ce te-a motivat să-ți creezi un food-blog?

În mod cert, pasiunea pentru gătit, dar și îndemnurile prietenilor care îmi apreciază constant postările făcute pe rețelele de socializare. Poate că e mult spus „food-blog”. E doar un proiect de suflet, care încă „se coace”. Un fel de „terapie în bucătărie”, pentru a alunga oboseala. 

De la cine ai luat primele lecții de gătit? Cine te-a îndrumat?

De la mama, fără-ndoială. Și acum mă mai îndrumă, ori de câte ori îi cer sfatul și rețetele. Tot de la ea am învățat că timpul petrecut în bucătărie nu înseamnă osândă, ci dăruire. Iar mesele în familie nu sunt doar mâncare pe farfurie, ci reunire și prilej pentru comunicare.

Ce bucate gătești cel mai des și ce n-ai încercat încă să prepari?

Gătesc ceea ce ne place să mâncăm: ciorbe, supe, paste, tarte sărate și dulci și lista ar putea continua, pentru că sunt multe, iar eu sunt o gurmandă căreia îi place să-ncerce mereu ceva nou. Dac-ar fi după mine mi-aș lua rucsacul și aș merge să descopăr cultura gastronomică din fiecare colț al lumii. Și, cine știe, poate, poate ajung...

Cât timp necesită pregătirea unui fel de mâncare, dar și fotografierea rezultatului final? Aspectul vizual este totuși important, pentru ca preparatul să trezească poftă.

Depinde de fiecare fel de mâncare în parte și de complexitatea acestuia. Timpul dedicat gătitului este atât cât mă lasă Theo, băiețelul meu. Iar fotografiile cu rezultatul final sunt făcute, de cele mai multe ori, cu el în brațe.

Care este felul de mâncare preferat al întregii familii?

Avem multe mâncăruri preferate. Și pentru că suntem departe de casă purtăm în ADN-ul papilelor gustative, nostalgia bucatelor tradiționale moldovenești: zeama, plăcintele, friptura, colțunașii și alte bunătăți pe care le cunoașteți și voi.

De unde te inspiri pentru a crea diverse delicii culinare? Ai propriile rețete sau încerci să prepari mâncarea după tehnicile propuse de alți bucătari?

Inspirația pornește de la pofta de a mânca ceva bun. Uneori gătesc după rețetele mamei. Alteori îmi vine-n ajutor internetul, care este o sursă nesecată de informații. Experimentez. Improvizez până ajung la rezultatul dorit. Am avut și preparate care nu mi-au ieșit din prima. Și nu mi-e rușine să recunosc. În bucătăria mea, ca și în viața de zi cu zi, am parte de eșecuri, dar și de reușite. Pe această cale îi mulțumesc soțului meu, pentru că are curajul să guste din toate.

Cine crezi că se descurcă mai bine în bucătărie? Bărbații sau femeile?

Cred că se descurcă deopotrivă atât femeile, cât și bărbații. Singura condiție e să gătească cu plăcere. Or, pasiunea pentru gătit și imaginația în bucătărie nu sunt limitate de gen. 

Cât de util este blogul tău pentru femeile care-ți urmăresc activitatea? Îți cer sfaturi sau anumite secrete din bucătărie?

Nu știu cât de util este, dar mă bucur atunci când primesc un feedback pozitiv. E plăcut să aflu că micul meu proiect de suflet motivează și pe altcineva să gătească cu plăcere. Acest lucru mă-curajează să perseverez și, în același timp, mă responsabilizează.

Tu ești mama unui băiețel adorabil, iar acest rol implică o mulțime de responsabilități. Cum reușești să-ți gestionezi timpul?

Mulțumesc! Principiul e simplu. Theo este prioritatea mea, apoi restul. Iar timpul și programul meu se pliază mereu pe nevoile lui. Mai ales acum când începe să descopere lumea pe două picioare și are tot mai multă nevoie de atenție.

Frustrarea mea e că nu am suficient timp și energie să postez mai des și să-ngrijesc de blog așa cum mi-aș dori. Mă gândesc, totuși, că e doar o perioadă și poate că într-o zi voi avea și ajutor în bucătărie...

Ce mesaj ai pentru tinerele mămici care, dintr-un motiv sau altul, nu-și urmează pasiunile?

Mi-e greu să dau sfaturi cuiva sau sa vin cu mesaje motivaționale. Eu, cea care-mi petrec zilele-n pijamale și sunt mereu obosită. Sunt doar o mamă. Am inima plină de frici, dar și de vise. Și știu, cu siguranță, că visele se materializează atunci când ieșim din zona de confort. Ne depășim limitele și ne urmăm, cu mai mult curaj, vocea inimii.