Elena Răileanu scrie versuri pentru interpreți de pe ambele maluri ale Prutului: „Textul este sufletul piesei”

Elena Răileanu scrie versuri pentru interpreți de pe ambele maluri ale Prutului: „Textul este sufletul piesei”

Poeta Elena Răileanu vine din Lăpușna, or. Hâncești, iar din clasa a cincea și-a descoperit marea pasiune pentru versuri - lucru care astăzi îi aduce o enormă satisfacție. Creativă de fire, autoarea a colaborat, pe parcursul carierei sale, cu numeroși artiști din Republica Moldova, dar și de peste hotarele ei. Puțini dintre noi știu că piesele cunoscuților cântăreți autohtoni sunt scrise de compozitoarea Elena Răileanu, care își exteriorizează gândurile prin vers și se bucură de încrederea oamenilor cu care interacționează. E un munte de energie, talent și inteligență, iar meseria nu o împiedică să fie o bună soție, mamă și bunică. Elena creează, de asemenea, iconițe brodate, pe care le dăruiește persoanelor dragi. Află cum i-a reușit scriitoarei să dea culoare unor melodii ce au ajuns șlagăre și care este cea mai valoroasă realizare de până acum!

Povestiți-ne despre pasiunea de a scrie versuri! Cum a început?

Eram în clasa a cincea. Profesoara ne-a dat pentru acasă să compunem un catren. Dintre toți colegii mei doar eu am îndeplinit această sarcină. Nu-mi mai amintesc ce temă am ales. Probabil că profesoara nu prea m-a crezut, din moment ce m-a întrebat cine m-a ajutat. La următoarea lecție însă i-am compus o poezie, pe care i-am dedicat-o chiar ei pentru titlul de „învățător emerit”. A rămas foarte surprinsă și, de față cu toți colegii, mi-a zis că vede în mine o poetă. Atunci lăsasem baltă poezia, deoarece din poetă am început să fiu poreclită „poiețică” (așa se spunea la cotețul de păsări). Peste ani am revenit totuși la această pasiune, pentru că am simțit întotdeauna necesitatea de a-mi descărca sufletul prin vers.

Cât timp lucrați asupra „coacerii” unui text?

S-a întâmplat ca un text să fie scris și într-o noapte, însă de regulă, anume că „îl coc” o lună, chiar și mai mult. Piesa „Un artist și o chitară”, interpretată de Fuego, mi-a apărut în vis. M-am trezit la ora 5 dimineața parcă auzind în ecou această melodie. Am înregistrat-o pe dictofon, iar până seara, fără a mă ridica de la masa de scris, am finalizat și textul. Mult timp aveam senzația că această melodie mi-e cunoscută, că am auzit-o undeva. Zece ani am tot căutat-o pe YouTube, ca apoi să înțeleg că, de fapt, am putut s-o aud doar în acel vis sau… în viața trecută. Un text de succes, după părerea mea, trebuie să fie asemenea unei povești, cu un mesaj care ar face sufletul ascultătorului să vibreze cuprins de nostalgia sentimentelor trăite.

Ce diferență există între scrierea unei poezii și scrierea unei piese? 

Am întrebat odată un scriitor de la noi dacă are versuri care se cântă. „Păi eu nu sunt textier, sunt poet”, mi-a zis dânsul. L-am întrebat pe Grigore Vieru, marele nostru poet, ce părere are despre această replică și el mi-a spus așa: „Nu orice poet poate să scrie versuri care să fie cântate, pe când orice textier, având harul poeziei, poate crea versuri minunate.” Un text trebuie să fie cântabil, să aibă numărul necesar de silabe, ritm, rimă. Astăzi e la modă poezia postmodernistă, imposibil de a fi cântată. Atunci când apare mai întâi melodia, textierul va ține cont și de caracterul acesteia. Eu prefer să creez mai întâi textul, pentru că totuși mesajul este sufletul piesei, iar melodia este haina care îl îmbracă.

Cu ce artiști ați colaborat de-a lungul timpului și cu cine ați dori să cooperați pe viitor? 

Am colaborat cu cântăreți și compozitori atât din Republica Moldova, cât și din România. Cei mai cunoscuți dintre aceștia sunt: Anastasia Lazariuc, Fuego, Ileana Șipoteanu, Carmen Rădulescu, Anișoara Puică, Olga Ciolacu, Tatiana Heghea, Carolina Gorun. Am scris versuri și pentru cântăreți de muzică populară: Ioana Căpraru, Igor Cuciuc, Lenuța Gheorghiță, Diana Vieru, Efim Maristan. 

Mi-aș dori să colaborez cu toți interpreții care sunt interesați de creația mea. Iată acum aștept întâlniri de creație cu Lenuța Burghilă, Cezara, Carmela, Costi Burlacu și Corina Țepeș, Liliana Prado ș.a. 

De fapt, compozitorii sunt cei care decid cine va cânta piesa. Pentru un textier este mai importantă colaborarea cu compozitorii, iar eu, la rându-mi, am cooperat cu mulți dintre ei. Din păcate, unii nu mai sunt în viață. Acum am o colaborare fructuoasă cu Dinu Mateevici și Marius Cristi Popa din România, dar sunt deschisă pentru a lucra cot la cot și cu alți compozitori.
 

Cât de importantă este legătura dintre textier și interpret? 

Mesajul unui text creat de mine ar putea uneori să nu coincidă cu trăirile de moment ale interpretului. Cântărețul trebuie să fie convingător atunci când lansează o piesă. E greu să cânți despre o iubire profundă atunci când inima-ți plânge de durere din cauza unei despărțiri, și invers. De aceea, eu mă străduiesc să fiu înțelegătoare în momentul în care un interpret îmi respinge textul.

Numiți câteva titluri de melodii ale căror texte vă aparțin și care pot fi fredonate ușor de orice iubitor de muzică. 

Depinde de preferința celui ce o fredonează. După mine toate sunt ușoare, dar ținând cont de impactul lor asupra publicului și de numărul de vizualizări pe Youtube, cele mai ascultate sunt: „Povestea acordeonului” (Fuego), „Tu și eu” (Anastasia Lazariuc), „Anotimpul iubirii” și „De unde vin iubirile” (Tatiana Heghea), „Noaptea primului sărut” (Anișoara Puică), ,,Romantica femeie” (Ileana Șipoteanu) ș.a. 

Cât plătește un interpret pentru ca piesa lui să implice un text bun?

Depinde de cântăreț. Pentru o persoană aflată la început de cale, fără multe resurse financiare, plata are loc conform posibilităților. În rest - de la 50 până la 100 de euro.

Să trecem și la cealaltă activitate de suflet: broderia manuală. Când ați simțit că, ținând în mână acul și ața, puteți crea niște ornamente atât de frumoase?

În copilărie. În serile lungi de iarnă, maică-mea aduna în casa noastră toate vecinele care până după miezul nopții brodau, croșetau, torceau, tricotau. Eu eram când lângă una, când lângă alta și priveam vrăjită de frumusețea pe care o creau cu mâinile lor. Într-o zi am luat acul în mână și iată că din acel moment eu nu l-am mai lăsat niciodată. Mai mult decât atât, timp de 25 de ani am predat lecții de educație tehnologică la liceu, unde multor fetițe le-am pus acul în mână și le-am învățat această artă.

Ce tipuri de tablouri faceți și cât durează realizarea unuia? 

Am realizat broderii în mai multe tehnici: cruciuliță simplă și dublă, goblen, broderie în mărgele. Cel mai mult prefer tablourile cu tematică biblică, icoanele, spre exemplu. În ce privește timpul dedicat procesului, desigur că depinde de volumul de lucru. De pildă, realizarea unui tablou în goblen mi-a luat chiar un an de zile.

Lucrările brodate sunt destinate unor persoane ori sunt efectuate pentru propria colecție? 

Majoritatea lucrărilor mele sunt dăruite persoanelor dragi sufletului meu. Aproape toți prietenii și rudele mele au câte o iconiță a sfântului cu numele lor de botez, realizată de mine. Am brodat icoane pentru câteva biserici atât de la noi, cât și din România. Sunt convinsă că aceste lucruri mă vor ține-n viață și pentru mine este important ce las în urmă. De aceea, eu nu prea adun colecții. Mă bucur enorm atunci când în casa cuiva văd pe perete o lucrare de-a mea.

Sunteți mamă și bunică. Ce înseamnă aceste roluri pentru dvs.? 

Prima mea carte, intitulată „Lumina sufletului meu”, se încheie cu aceste versuri:
 
„Cea mai dulce poezie
Pe care-am creat-o eu
Sunteți voi feciorii mamei,
Dragii sufletului meu.
Pentru voi inima-mi bate
Îndemnându-mă să cînt,
Pentru voi adun în carte
Tot ce simt și tot ce sunt.”


Aceste versuri sunt dedicate celor trei fii ai mei. Ei sunt continuitatea neamului și, bineînțeles, cea mai valoroasă realizare a mea. Toți și-au întemeiat familii, au devenit tătici și m-au fericit cu 6 nepoței.

Transmiteți un mesaj celor în care rodește un talent admirabil, dar nu au curajul să se afirme. 

Talentul nu ne aparține nouă și nu ne este dat pentru a ne satisface orgoliul, vanitatea și aroganța. Cei pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu un har, sunt delegați să învețe și să transmită înțelepciunea divină. Talentul este o mare responsabilitate și nu contează în care domeniu ți s-a dat: muzică, literatură, teatru, pictură, coregrafie etc. Contează ca prin ceea ce ți s-a oferit, să contribui la perfecțiunea acestei lumi. Nu va fi ușor. Vei avea îndoieli, vei trăi dezamăgiri, ți se va închide ușa în față… Nimeni nu va veni să te ia de mână, să te urce pe scenă. Se spune că talentul este un vas doar cu jumătate de conținut. Cealaltă jumătate se va umple doar prin muncă și efort propriu. Tu ești cel care trebuie să muncești pentru a realiza misiunea ta pe Pământ.