Psihologul Irina Novac: Cum le vorbim copiilor despre sex

Psihologul Irina Novac: Cum le vorbim copiilor despre sex

Din păcate, discuţiile cu copiii despre sex încă sunt un subiect tabu în societatea noastră. Mulți părinți evită să le răspundă celor mici, le spun lucruri ireale sau îi îndeamnă să pună aceaste întrebări când vor mai crește. Astfel, la copii se nasc complexele, dezinteresul față de cunoaștere și rușinea. Despre întrebările și răspunsurile “incomode”, am vorbit cu psihologul și psihoterapeutul de familie Irina Novac.

Care este vârsta ideală a copilului pentru o primă discuţie despre sex?

Vârsta potrivită la care vorbim despre sex este cea la care copilul pune întrebări despre sexualitate. Asta înseamnă că este deschis și pregătit să afle răspunsurile! De regulă, la vârsta de 3 ani, copilul începe să întrebe: ”Cum am apărut pe lume?” Sunt primele indicii despre curiozitatea sexuală, care reprezintă în termeni psihologici, pofta și interesul de viață! Asta înseamnă că copilul nostru se dezvoltă normal și această curiozitate, vrea de la noi ca părinți deschidere și ghidare în realitatea vieții. Dacă părintele apelează la autoritatea sa și refuză să-i răspundă copilului, evitând sau spunându-i ceva ireal, iar de multe ori făcând ca copilul să se rușineze de această curiozitate, atunci se începe un fel de ruptură de adevăr, de realitate și apare un fel de teamă de viață!

O curiozitate inhibată devreme, face ca ulterior pe copil să nu-l intereseze lucrurile esențiale, ajungând chiar la dezinteres față de cunoaștere, învățare și dezvoltare!

La această vârstă, când apare curiozitatea sexuală, copiii instinctiv, descoperă propriile organe sexuale și plăcerea de a se atinge. Perioada durează între 3-5 ani. Iar la 4 ani, apar întrebări concrete despre cum se fac copiii? Și sunt foarte atenți la femeile însărcinate.

Ce informaţii ar trebui să transmită părinţii copiilor?

Nu trebuie să complicăm sau să inventăm povești ireale. Copilul ține minte aceste discuții, și ulterior, la etapa următoare, nu poate suprapune informația nouă. La 3-4 ani îi explicăm că bebelușii cresc în burta mamei și asta se întâmplă din iubirea mamei și a tatălui. E important să accentuăm și rolul copilului, spunând că ”Tu ne-ai ales pe noi ca părinți, și noi suntem mândri de asta!”

După 6 ani, copilul revine la acest subiect, pentru că descoperă diferențele organelor sexuale (fetițe/băieței) și pune întrebări de reproducere. Acum se pot introduce termeni ca penisul bărbatului care intră în vaginul femeii, și lasă acolo semința, din care crește bebelușul. De aceea, viitoarele mămici au burtică, unde crește un copil. Răspundem scurt, simplu, ușor, fără a pregăti lecții și machete de demonstrat.

Dupa 8-9 ani, le vorbim copiilor despre corp și transformările intervenite la pubertate, îngrijire personală, transformări sexuale și emoționale.

Cât de corecte sunt răspunsurile „te-a adus barza”, „te-am găsit într-o căpățână de varză”, „ai fost cumpărat de la magazin”, atunci când cei mici ne întreabă cum au apărut pe lume?

În viziunea mea e grav dacă interesul copilului s-a manifestat, dar nu a cules informația care ulterior s-o integreze și să facă legături cu cele ulterioare. Copilul nu înțelege de ce ceea ce știa până acum, nu se regăsește, și trăiește un sentiment intens de trădare și amăgeală. Se poate întâmpla să descopere în dialog cu semenii lui, pe care îi vede acum superiori, și el se inferiorizează și se minimalizează.

Care sunt cele mai mari greșeli pe care le comit părinții când deschid acest subiect?

Uimirea amestecată cu jenă și atitudinea evitantă pe care o arată părintele. De multe ori, părinții, neștiind cum să evite jena pe care o simt, pot deveni ironici, sarcastici și să ia în râs curiozitatea copilului, chiar de față cu alte rude.

De asemenea, este important să nu deschidem noi acest subiect, și să avem încredere că copilul nostru într-o zi ne va întreba! Când ne întreabă, nu-i spunem că e prea mic, vei afla totul mai târziu sau n-am timp să vorbim despre asta. Acestea vor rupe comunicarea copil-părinte și copilul va resimți un disconfort legat de sexualitate, care va avea consecințe negative ulterior.

De asemenea, de fiecare dată când vorbim la acest subiect, menționăm că totul se petrece din multă iubire dintre 2 oameni, care sunt adulți și că doar oamenii mari au corpul pregătit pentru sarcină, iar apariția unui copil înseamnă multă responsabilitate.

Care ar fi consecinţele negative a lipsei discuțiilor despre sex?

Lipsa discuțiilor inhibă curiozitatea naturală a copilului, care ulterior nu se va manifesta nici în alte domenii, va crea disconfort legat de subiectul sexualității, va răci comunicarea părinte copil și, desigur, ulterior se va simți rupt de esența vieții, iar naivitatea lor va dezvolta timiditate în relațiile cu semenii și cu adulții.

De asemenea, din interdicție și lipsa conversațiilor sexuale, copiii pot avea tulburări de comportament pe linie sexuală, cum ar fi masturbarea infantilă excesivă, agresivitatea, care ulterior ia forme în agresivitatea verbală cu cuvinte de sexualitate, folosite obscen sau agresivitate fizică pe linie sexuală.

Ce cărţi le-aţi recomanda părinţilor, care să le fie de ajutor în educaţia sexuală a copiilor?

Recomand cu încredere cartea lui Meg Hickling, Ce le spunem copiilor și adolescenților despre sex”, care este un ghid complet pentru părinți. Și cartea „Sexul povestit celor mici”, concepută în 2 volume.

De asemenea, se pot folosi unele povești metaforice, care ne ajută să deschidem comunicarea într-un mod relaxant, comod, ușor de povestit și perceput de copilul nostru în funcție de vârsta lui.

Sursa: Mamaplus.MD

Distribuie articolul: