Joaca liberă poate părea un moft. Dar cu cât copiii petrec mai mult timp în activități structurate, ghidate de părinți, cu atât mai mult se înrăutățește capacitatea lor de a lucra productiv în atingerea obiectivelor pe care și le-au setat singuri, atrag atenția specialiștii.

mamaplus

Pentru mulți copii vacanța de vară înseamnă trei luni de joacă, trei luni în care pornesc să exploreze cartierele și să descopere tainele, comorile și dramele pe care acestea le au de oferit. Această copilărie idilică se va concretiza doar pentru unii copii. Pentru mulți copii, vacanța de vară nu înseamnă altceva decât o trecere sezonieră de la un set de lecții și activități planificate și supravegheate de adulți, la un alt set.

Jocurile neplanificate, nesupravegheate, reprezintă una dintre cele mai valoroase oportunități educaționale pe care le putem oferi copiilor noștri. Este un teren fertil; locul în care copiii întăresc legăturile sociale, își construiesc maturitatea emoțională, dezvoltă abilități cognitive și își consolidează sănătatea fizică. Valoarea pe care o oferă joaca liberă este incontestabilă. Visarea cu ochii deschiși, asumarea de riscuri și descoperirea independentă sunt activități importante în dezvoltarea funcționării executive a copiilor.

Joaca liberă este mijlocul prin care natura îi învață pe copii că nu sunt neajutorați. În jocurile departe de adulți, copiii au într-adevăr controlul și pot practica determinarea. În joaca liberă, copiii învață să ia propriile decizii, să-și rezolve propriile probleme, să creeze și să respecte regulile și să se înțeleagă unii cu alții de la egal la egal, mai degrabă decât ca subordonați ascultători sau subordonați rebeli.

Când reducem timpul de joacă liberă în grădinițe, copiii au de pierdut mai mult decât oportunitatea de a se juca de-a v-ați ascunselea sau hoții și vardiștii. Unele instituții recunosc importanța jocului liber și îi protejează rolul în grădinițe. Curricula grădinițelor Montessori este concepută pentru a valorifica beneficiile jocului liber autodirijat și al activităților inițiate de copii. În concepția loc autodisciplina este cheia succesului atât în școală, cât și în viață.

Profesorii de la grădinițele în sistem Montessori clasifică autodisciplina drept cea mai importantă abilitate pentru școală. În același timp, acești profesori spun că mulți dintre copii vin la grădiniță cu un nivel scăzut al autodisciplinei. Cercetările au demonstrat că nivelurile de autodisciplină, deprinse de timpuriu, sunt mai relevante, când vine vorba de îndemânarea la școală, decât competențele IQ, cititul la nivel basic sau matematica. Autodisciplina este strâns asociată cu realizările academice ulterioare.

Nu este nicio noutate că majoritatea profesorilor, care trebuie să predea unor clase din ce în ce mai aglomerate, se roagă și speră să aibă printre elevi cât mai mulți copii cu funcția executivă bine dezvoltată.

Abilitatea de autodisciplină poate explica diferența dintre un elev independent, pe care te poți baza că își face treaba, în timp ce haosul domnește în jurul său și un elev dependent, fără o țintă, care este distras de colegii săi de clasă și trebuie să fie ghidat de la o sarcină la următoarea.

Sursa