Cine este Moş Nicolae şi de ce ne lasă cadouri în ghetuţe?

Sărbătorile de iarnă încep cu Sf. Nicolae sau Moş Nicolae aşa cum îl cunosc toţi copii.
Sfântul Nicolae este unul din cei mai populari sfinţi din calendar şi la noi în ţară, acesta se sărbătoreşte de două ori: pe 6 decembrie stil nou şi 19 decembrie stil vechi.

El a trăit în sec. III d. Hr., pe vremea împăraţilor tirani Diocleţian şi Maximilian. Cunoscut ca mare apărător al credinţei creştine, Sf. Nicolae, în cadrul primului Sinod al Bisericii Ortodoxe din anul 325, a combătut învăţătura greşită a episcopului Arie şi i-a dat o palmă în plină adunare. 
De la acea palmă a Sf. Nicolae se crede că vine obiceiul, ca în ajunul acestei sărbători (5/18 decembrie) copiilor care nu au fost cuminţi  să li se dea câte o nuieluşă în loc de cadou, semn că ar merita „o bătaie”.

Bătrânii considerau că această nuieluşă trebuie să fie de măr. Dacă, pusă în apă, crenguţa înfloreşte până la Crăciun, înseamnă că Sf. Nicolae l-a iertat pe cel ce a primit în dar crenguţa şi i-a dăruit flori dalbe.  Iată de ce în colindele româneşti se cântă despre flori de măr în plină iarnă.

Este binecunoscută o istorioară adevărată despre bunătatea lui Moş Nicolae. Într-o zi, Sf. Nicolae a aflat despre un tată din cetatea Mira care, deoarece nu avea zestre suficientă să-şi mărite cu cinste cele 3 fete, era gata să le vândă. Noaptea, pe ascuns, Sfântul a strecurat trei legături cu galbeni în casa sărmanului tată, izbăvindu-l pe el şi pe cele trei fete din păcat. 

Tradiţia de a lăsa în ghetuţele copiilor daruri de la Moş Nicolae se crede că ar avea legătură cu această istorioară.

În Europa din secolul al XII-lea ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor şi a acţiunilor caritabile. În Germania, Franţa, Olanda ziua de 6 decembrie, când este sărbătorit Sf. Nicolae pe stil nou, se celebra ca o sărbătoare religioasă în care se ofereau cadouri copiilor şi săracilor.

Când coloniştii olandezi au cucerit America, au adus cu ei un episcop care purta un costum roşu şi mergea călare pe un cal alb. Imaginea acelui episcop a evoluat în spaţiul american până la cea a unui bătrân spiriduş vesel.

Multe ţări şi-au păstrat propriile obiceiuri şi tradiţii de Sf. Nicolae. În Olanda, episcopul navighează pe un vapor şi soseşte pe data de 6 decembrie. El are o carte mare care îi spune cum s-au purtat micuţii olandezi în timpul anului. Copiii cuminţi sunt răsplătiţi cu daruri, iar cei obraznici sunt „pedepsiţi” de asistentul său Black Peter.

Şi în Germania, Sfântul Nicolae călătoreşte tot cu un asistent. El vine cu un  sac în spate şi o nuia în mână. Cei obraznici sunt „pedepsiţi” de asistent cu câteva lovituri de nuia.

Sursa text: Lidia Granaci: „Sărbători, Obiceiuri, Tradiţii. Activităţi extracurriculare.” Chişinău, editura Epigraf,  2006. 

Sursa foto: http://www.youne.com/