Unele meserii sunt printre cele mai frumoase, dar și printre cele mai grele care pot exista. Un exemplu în acest caz este specialistul în fertilizare care își pune toată priceperea și dragostea în job-ul său și pe care le oferă tuturor pacienților. Cât de greu este să ajuți oamenii să devină părinți? Iată câteva povești emoționante ale celor care trebuie să dea, câteodată, vestea cea bună sau vestea cea rea partenerilor de cuplu, potrivit The Bump.

mamaplus

„Pacientele cred în abilitatea lor de a concepe un copil, dar până la urmă tot la mine se întorc”

„Una dintre cele mai dificile lucruri din această meserie este să le spun unor părinți că au o funcționalitate reproductivă atât de scăzută încât este nevoie să apeleze la donarea de ovule. Este devastator pentru ei. Mă gândesc că multe dintre femei, de când sunt fetițe, se gândesc la perioada în care vor avea copii. Inițial, niciuna dintre ele nici nu vrea să audă de acest procedeu. Atunci când le explic ce presupune asta, mă pomenesc, de pildă, cu un răspuns de tipul: „Dar am citit că o vedetă de 48 de ani de la Hollywood a rămas însărcinată cu gemeni!”. În cele mai multe cazuri, acele vedete nu mărturisesc că au rămas însărcinate în urma donării de ovule. Aceste experiențe sunt similare acelora în care apare diagnosticul de cancer: niciuna dintre femei, inițial, nu acceptă situația. Pacientele cred în abilitatea lor de a concepe un copil, dar până la urmă tot la mine se întorc”, spune dr. Kaylen Silverberg de la Centrul de Fertilizare, Texas.

„Cred că atât infertilitatea, cât și sănătatea mintală au aceeași stigmatizare”

„Am două fiice și cum nu am nicio experiență personală în ceea ce privește tratamentele de infertilitate. Îmi înțeleg pacienții care trec prin această situație neplăcută, chiar dacă am doar rolul de tată și sunt însurat. Știu cât de importantă este nevoia noastră biologică de a avea copii, de a avea urmași. Mă uit la această zonă de fertilitate și consider că este vorba despre o stigmare. În unele culturi, îngrijorarea că nu pot avea copii poate deteriora căsnicia, iar partenerii se gândesc că nu vor fi acceptați dacă se va afla că sunt infertili. Una dintre ele mai comune replici pe care le auzim de la pacienții noștri este că regretă faptul că nu au început tratamentul mai devreme. Nu trebuie să le fie rușine să ceară ajutorul. Este ca atunci când ai brațul rupt sau probleme cu rinichii – vei avea nevoie de tratament, de ajutor”, a precizat dr. Jesse Hade de la Centrul pentru Fertilizarea In Vitro din Boston.

„Este puțin ciudat, fiind însărcinată să stau în fața pacienților”

„Sunt mamă și m-am bucurat mult de o experiență interesantă, și anume perioada de sarcină. Totodată meseria mea este să ajut alți oameni să devină părinți. Când eram însărcinată, aveam grijă să nu vorbesc despre asta. Mulți dintre pacienții mei nu-mi spuneau nimic, dar nu m-am simțit suficient de confortabil pentru a sta de vorbă despre asta, în special în ultima etapă a sarcinii. Respect alegerea unei persoane care își dorește să stea de vorbă pe această temă. Tratamentul de fertilizare in vitro este unul dificil. Asta presupune și injecții, iar câteodată, sunt și pacienți care încep să plângă. Atunci când un pacient se uita la burtica mea, eu îl asiguram că fac tot ce îmi stă în putință să aiba și el la fel. Concentrarea nu trebuie să fie nicicând asupra doctorului, ci doar pacientul este prioritar”, a mărturisit Janelle Luk, doctor la un centru de fertilizare.

Continuarea