Deochiul la copii: superstiții și adevăruri

Deochiul la copii: superstiții și adevăruri

Deochiul: adevăr sau superstiție? Să încercăm să ne lămurim împreună. Simptomele pe care oamenii le asociază cu deochiul implică: dureri mari de cap, căscat și oboseală nejustificată, stare febrilă și transpirație, vomă, amețeală, țiuit în urechi, chiar hemoragie nazală. Orice ar fi provocat-o, starea de rău este reală.

Pentru că nu par să găsească altă explicație, mulți oameni pun această stare de rău pe seama deochiului. Mai ales mămicile. S-ar părea că micuții cad victime mai ușor acestui fenomen, pentru că sunt vulnerabili. Dar ce este deochiul? Practic, este gândul rău al cuiva, aruncat asupra unui om (sau chiar asupra unor vite, recolte și obiecte, se zvonește în popor). Gândul rău este și el o realitate. De fapt, emoția.

Știm fiecare cât de puternice sunt emoțiile de invidie, de ciudă, de frustrare, care ne încearcă uneori. Ele sunt lăuntrice, personale, dar reale. Și pot conduce imediat la gânduri: „Ah, ce copil frumos a făcut jigodia asta! Nici nu-l merită, că umblă numai după bani și bărbați! Iar eu mă chinui de un an și nu reușesc să rămân gravidă” sau „Ptiu, ți-ai înnoit garderoba! Și mai pleci și-n vacanță, dar la serviciu te plângi că ai datorii!”

Deci, emoțiile și gândurile care stau, aparent, în spatele deochiului, sunt și ele o realitate. Le simțim de obicei ca fiind grele. Unii oameni spun că atunci când gândesc rău despre cineva, parcă „îi arde”, „îi otrăvește”, „îi înrăiește”, „îi roade” sau „îi macină”. Alții mai spun că nu pot scăpa de ele, deși recunosc că sunt nocive. Pentru că emoțiile de obicei nu pleacă imediat de la noi, ci stau în interior și ne consumă, până când se consumă ele. Ca un băț de chibrit.

Citește continuarea aici!