Istericalele copiilor. Instrucțiuni de prevenire. Interviu cu specialistul Anna Crasilnicova

Istericalele copiilor. Instrucțiuni de prevenire. Interviu cu specialistul Anna Crasilnicova

-
//
25.03.2016

Foarte probabil, fiecare dintre noi a văzut, cel puțin o dată, în centre comerciale, pe stradă, în transportul public sau pe terenurile de joacă scene cu participarea copiilor, care pot fi numite isterice. Ele sunt însoțite, de regulă, de plânsete și țipete puternice, tăvălire pe jos și alte acțiuni puțin plăcute. Probabil, în fiecare familie au avut loc astfel de scene. Istericele copiilor sunt o încercare destul de complicată pentru ambele părți. Copilul încearcă să facă față furiei, supărărilor și altor sentimente, pentru că îi este încă dificil să le controleze, iar părinții, ca răspuns, se enervează, se simt vinovați în fața celor din jur și deseori nu știu ce să facă, oscilând între cum arată totul dintr-o parte și ce ar trebuie să facă într-adevăr pentru a opri isterica. Noi vă oferim câteva sfaturi și recomandări cum să minimizați sau să opriți cât mai rapid istericalele care au pus stăpânire pe micuț.

Istericalele copiilor. Instrucțiuni de prevenire. Interviu cu specialistul Anna Crasilnicova

Înainte de a acționa, trebuie să înțelegem de ce apar istericele. După cum afirmă psihologii, pentru copiii de până la un an și jumătate, istericele sunt legate, de regulă, de necesitățile fiziologice. La doi ani, copiii fac isterică din cauza supraoboselii sau supraexcitării. Iar la vârste mai mari, majoritatea istericalelor reprezintă o testare a limitelor adulților, o încercare a fermității „nu”-ului dumneavoastră.

Particularitatea de bază a istericelor celor mici este că acestea apar ca răspuns la o supărare sau o veste neplăcută, se intensifică la atenţia sporită a celor din jur şi se pot termina brusc după ce această atenţie dispare.

Aşadar, vă prezentăm o instrucţiune corectă pentru eliminarea istericalelor copiilor.

Fără atenţie sporită

Având în vedere că accesele de istericale se intensifică atunci când micuţul vede că se află în centrul atenţiei, concluzia este simplă: arătaţi-i indiferenţă, nu totală, desigur, însă cu siguranţă nu trebuie să alimentaţi isterica cu o îngrijorare excesivă. Desigur, într-un loc public ne simţim incomod, iar aceasta determină furia şi iritarea. Credeţi-mă, cei din jur nu vă consideră o mamă rea, din contra, ei vă compătimesc. Dacă nu veţi acorda atenţie mofturilor copilului, aceasta va fi mult mai eficient decât dacă vă veţi enerva sau, şi mai rău, le veţi alimenta. 

În lupta cu istericalele, toate metodele sunt bune

Nimic nu uneşte mai mult ca o problemă comună. Isterica micuţului este un semn că el, pur şi simplu, nu îşi poate stăpâni emoţiile. Trebuie să înţelegeţi că micuţul nu vrea doar să vă scoată din sărite, el într-adevăr simte o tensiune emoţională. Uniţi-vă forţele împotriva duşmanului comun, inventaţi un joc: la voi în vizită a venit mătuşa Răutate sau unchiul Pacoste. Această tactică vă va permite nu doar să reorientaţi atenţia copilului, ci şi îl va ajuta pe copil să vă perceapă ca pe un prieten, nu ca persoana care îl supără.

Alternativa – varianta câştigătoare

Vă cunoașteți destul de bine copilul şi în majoritatea cazurilor, de regulă, puteţi ghici când va începe accesul de isterie. Asiguraţi-vă. Discutaţi cu micuţul din timp toate consecinţele posibile. De exemplu, dacă vreţi să mergeţi la magazin şi ştiţi că micuţul va cere o jucărie, iar dacă veţi refuza, acest fapt îl va înfuria la culme, discutaţi cu el dinainte cum veţi proceda amândoi în această situaţie. Spuneţi-i următoarele: „Eu merg astăzi la magazin şi te iau cu mine. Din păcate, astăzi nu putem cumpăra jucării, nu avem această posibilitate. Iar dacă nu mă vei asculta, voi fi nevoită să nu te mai iau cu mine la magazin (nu vom merge la film, cum am vrut etc.)”. Folosind această metodă, prindeţi doi iepuri odată: preveniţi istericalele copiilor şi îi explicaţi copilului cum funcţionează relaţia cauză-efect.

Acestea sunt doar câteva sfaturi practice, care i-au ajutat pe mulţi părinţi în lupta cu istericele copiilor. Este timpul să aflăm ce ne poate recomanda un specialist. Ne-am adresat după ajutor doamnei Anna Crasilnicova, psiholog, specialist în relaţiile de familie.

Istericalele copiilor. Instrucțiuni de prevenire. Interviu cu specialistul Anna Crasilnicova

„Istericalele copiilor sunt, probabil, unul dintre cele mai neplăcute fenomene din viaţa părinţilor.

Majoritatea adulţilor consideră că există doar două metode eficiente de a reacţiona la o isterică – să ignori copilul sau să ţipi şi să îl linişteşti. Însă trebuie să învăţăm să deosebim istericele şi mofturile copiilor, pentru că şi reacţiile noastre trebuie să fie diferite.

Istericalele copiilor. Instrucțiuni de prevenire. Interviu cu specialistul Anna Crasilnicova Mofturi şi isterii, cum să le deosebim?

Este important să înţelegem care este deosebirea principială dintre mofturi şi istericale.

Copilul recurge la mofturi intenţionat, adică conştient, pentru a obţine „aici şi acum” ceea ce îşi doreşte. Mofturile pot fi însoţite nu doar tânguieli, ci şi, la fel ca istericalele, de plânsete, ţipete, bătut din picioare, aruncat de obiecte. Copilul încetează mofturile imediat ce primeşte lucrul dorit.

Istericalele sunt, de obicei, nepremeditate, neconştientizate de copil. Micuţul nu îşi poate controla emoţiile. Istericele sunt însoţite de plânsete puternice, ţipete, lovitul podelei cu capul, zgâriatul pe faţă. În cazuri mai grave poate fi vorba şi despre convulsii involuntare, când corpul copilului se încordează şi se întinde ca un arc.

Istericalele copiilor reprezintă o reacţie emoţională puternică, întărită de iritaţie, agresiune, disperare. În timpul istericii copilul nu se poate controla, de aceea poate chiar lovi, muşca sau zgâria părinţii.

Istericalele copiilor. Instrucțiuni de prevenire. Interviu cu specialistul Anna Crasilnicova

Istericalele copiilor. Instrucțiuni de prevenire. Interviu cu specialistul Anna Crasilnicova Cum să ne purtăm în timpul istericalelor?

De obicei, punctul de plecare pentru o isterie este un moft: „Vreau, dă-mi, cumpără, nu vreau, lasă-mă în pace…” Dacă nu aţi reuşit să preveniţi isteria şi aceasta a început, nu încercaţi în acel moment să liniştiţi copilul, să îl certaţi, să încercaţi să îl convingeţi sau să ţipați, acesta va deveni un stimulent pentru continuarea isteriei.

• Nu lăsați copilul singur, aceasta îl poate înfricoșa. Stați în preajmă, în raza vizuală a copilului, încercați să vă păstrați calmul și încrederea în sine.

• Dacă micuțul a făcut o isterie pentru a primi ceea ce își dorește, nu cedați. Realizând dorințele copilului în acest moment, întăriți în conștiința copilului această formă de comportament. Copilul va folosi și în continuare istericalele pentru a câștiga. Dacă, o dată, ca răspuns la isterie, veți permite copilului să ia ceva ce nu are voie să ia, puteți fi siguri – istericalele se vor repeta și nu o singură dată. 

• Nu recurgeți la pedepse fizice. Aceasta doar va agrava starea copilului, pentru că este pedepsit pentru ceva ce nu poate controla. Căutați-vă de treburile dumneavoastră, ignorând isteria. Copilul va înțelege că aceasta nu aduce atenția dorită și nu este cazul să își consume forțele pe viitor.

• Folosiți contactul tactil. Încercați să îmbrățișați strâns copilul și să îl țineți în brațe un timp, repetându-i că îl iubiți chiar și în momentele în care este furios, însă vă întristează plânsul, țipetele și tăvălitul pe jos. Nu trebuie să țineți cu forța copilul în brațele dumneavoastră, dacă acesta nu vrea să stea, mai bine lăsați-l jos sau pe canapea.

• Nu permiteți ca micuțul să vă conducă. Dacă trebuie să plecați, iar copilul nu vrea să rămână cu bunicii sau cu tata și face isterică, luați-vă liniștit rămas bun de la el și ieșiți din casă. Cu cât mai mult veți întârzia momentul plecării, cu atât mai îndelungată va fi isteria. În această situație cel mai bine este să propuneți copilului o activitate interesantă, pentru a-l sustrage de la emoțiile neplăcute legate de plecarea mamei sau a tatălui.

După ce istericalele s-au încheiat, nu refuzați momentele de tandrețe, luați  copilul în brațe, liniștiți-l. Vorbiți cu el despre ceea ce l-a indispus. Spuneți-i că îl iubiți și vă face plăcere să vorbiți cu el când este liniștit. Copilul trebuie să învețe să își exprime dorințele cu ajutorul cuvintelor.”

Istericalele copiilor. Instrucțiuni de prevenire. Interviu cu specialistul Anna Crasilnicova

Rețineți că, dacă mofturile și istericalele sunt fenomene constante în viața copilului dumneavoastră, aceasta poate fi urmarea unor afecțiuni neurologice. În acest caz este obligatoriu să vă adresați unui specialist. Dacă însă micuțul este sănătos, dar continuă să facă istericale cu sau fără motiv, este posibil ca problema să rezide în relațiile de familie sau reacțiile adulților la comportamentul lui. Nu permiteți copiilor să obțină ceea ce își doresc cu ajutorul istericilor. Înarmați-vă cu răbdare și căutați compromisuri! Baftă multă!

Interviu realizat de Ecaterina Zadvornaia