Are nevoie copilul de tată?

Are nevoie copilul de tată?

Psihologii au studiat cu mult timp în urmă problema familiilor monoparentale și impactul educației asupra copilului, atunci cînd este vorba de unul dintre părinți. Copilului fără mamă, a trăi și a creşte îi este, fără îndoială, foarte dificil. Dar în ceea ce priveşte tatăl - are nevoie copilul de el? Cât de mult afectează tatăl personalitatea copiilor săi? Să ne uităm la faptele cunoscute cu privire la aspectele pozitive și negative ale acestei probleme.

Are nevoie copilul de tată?

În cazul în care copiii cresc fără tată, atunci...

- Există multe probleme ce ţin de domeniile, cum ar fi cel emoțional și cel comportamental. Acest lucru presupune performanțe școlare scăzute, la fel astfel de adolescenti ar putea consuma droguri și ar putea fi dependenți de alcool. Starea emoțională instabilă a adolescenților în creștere fără tați este mult mai susceptibilă şi duce la sinucidere mult mai des decît la copiii din familiile cu doi părinţi.

Nevăzînd exemplul tatălui său și influența sa asupra familiei, copiii în viaţa de mai tîrziu, nu sunt capabili de a-şi crea propria sa familie.

- Psihologii cred că absența tatălui dezvoltă agresiune în copii, care se răsfrînge asupra mamei, uneori şi în formă fizică. Acest lucru se întâmplă, deoarece copilul nu a fost familiarizat cu disciplina paternă și cu educaţia bărbătească.

- Fetele sunt mai afectate din cauza lipsei tatălui  în adolescență. Doar sarcina tatălui constă în încurajarea independenţei fiicii, ajutînd -o să devină mai responsabilă.

- Lipsa tatălui duce la dezvoltarea trăsăturilor  feminine la băieți.

Are nevoie copilul de tată?
 

Copiii care cresc cu tată

- Ei sunt mai încrezători și cel mai important – mai îndestulaţi. Acest lucru îi ajută mult mai ușor să dezvolte o relație cu sexul opus.

- Studiile arată că copiii din familiile cu doi părinți sunt în măsură să realizeze mai mult succes în școală. Oamenii de ştiinţă leagă acest fapt cu aceea că anume părinții dezvoltă abilitaţile şi talentele la copii, pe care le-a stabilit natura.

- Acești copii, au mai multe şanse decît cei care cresc fără tată, să aibă aşa calități, cum ar fi autocontrolul, ascultarea, stima de sine și responsabilitate în acțiunile lor.

- Tatăl afectează în mod direct formarea fiului și fiicii lui la identificarea sexuală. Fiul se uită la tatăl său ca un exemplu. Acesta îl ajută să dezvolte trăsături și comportamente masculine. Dar fiica, anume de la tatăl său este necesar să obțină o recunoaștere a importanței sale în calitate de femeie, care se datorează aprecierii mari faţă de sine. Tatăl, care o sprijină în acțiunile și deciziile sale, precum şi admiră abilitățile și aspectul, pune bazele cu care fata va deveni în viitor o femeie cu drepturi depline.

Astfel, am înțeles că influența tatălui privind educația copilului este la fel de importantă ca și a mamei și aici nu putem vorbi despre o prioritate clară a uneia dintre părți. Tații pot educa cel mai bine copiii lor ca oameni independenți, activi și responsabili. Prin urmare, întrebarea dacă un copil are nevoie de tată, răspunsul este evident: are nevoie! Mai ales pentru că astăzi bărbaţii sunt mult mai dispuși să participe la educarea copiilor, în comparație, de exemplu, cu mijlocul secolului trecut.

Are nevoie copilul de tată?

Astfel, am înțeles că influența tatălui privind educația copilului este la fel de importantă ca și a mamei și aici nu putem vorbi despre o prioritate clară a uneia dintre părți. Tații pot educa cel mai bine copiii lor ca oameni independenți, activi și responsabili. Prin urmare, întrebarea dacă un copil are nevoie de tată, răspunsul este evident: are nevoie! Mai ales pentru că astăzi bărbaţii sunt mult mai dispuși să participe la educarea copiilor, în comparație, de exemplu, cu mijlocul secolului trecut.

Modele de comportament ale taților

Acum să ne privim la câteva comportamente ale părinților model. Vă mai informăm că deseori pot fi găsite modele mixte ale relațiilor dintre tați și fii.

1. Trecător

Acest tip de comportament se manifestă în disponibilitatea de a avea grijă de copil, dar mai mult pentru jocuri și plimbări, precum și activități cum ar fi de alimentare sau de schimbare a scutecului, acești părinți consideră că mama este o prerogativă. Manifestarea extremă – de a lăsa toate grijile pe mama.

2. Creator

De multe ori, astfel de taţi nu sunt gata complet gata pentru venirea unui copil în casă și doar crescînd, ei se includ în educația lor. Din păcate, acest lucru este, uneori, prea târziu, atunci când un copil decide că tata nu manifestă interes pentru el și că firul care ar fi trebuit să-i lege după naştere, este deja pierdut. Din acest motiv, există de multe ori neîncrederea copilului faţă de tatăl său și lipsa de afecțiune. Deci, acești părinți sunt adesea total incapabili să educe fetele, deoarece ei nu știu cum să comunice cu ele.

3. Gelozia

Părinții geloşi, ar putea concura cu copii din cauza atenţiei soției. În cazul în care mama atrage prea multă atenție copilului, tatăl poate fi nemulțumit. În astfel de cazuri, conflictele apar de multe ori pentru că o femeie este prinsă între două focuri: inima ei e cu copilul dar şi cu soțul pe care nu vrea să-l piardă. Prin urmare, rezolvarea acestei probleme, se poate rezolva doar acorzând o atenție egală la ambele părţi.
 

Are nevoie copilul de tată?

4. Şef  sau conducător

Tipul autoritar de tată – el deseori suprimă orice initiaţivă a copilului, nepermiţîndu-i  să facă alegeri într-o anumită situație. Încercările, în acest fel, de a proteja copilul de la eroare duce la rezultatul opus - copiii nu sunt în măsură de a face ceva fără ajutorul părinților.

5. Păstrătorul  cuibului

Acesta este tatăl ideal. Astfel de bărbaţi visează la copii, îşi realizează scopul lor în viață, participă activ la educația și dezvoltarea lor. Acesta este un exemplu foarte bun pentru fiu, cu fiica el poate juca o glumă proastă – ea, obişnuindu-se cu acest model de relații de familie, îşi va căuta toată viaţa -  soțul ei, după care, așa cum arată  experiența, este puţin probabil să îl găsească.

6. Mentorul

Astfel de taţi, sunt întotdeauna gata să explice motivul, să discute problema, să dea consultaţii. Aceasta este una dintre cele mai bune stiluri de relaţii, deoarece implică participarea directă în viața copilului.

Dragostea de tată și dragostea de mamă - există vreo diferență?

Trebuie amintit faptul că dragostea unui tată este diferită de cea a mamei. Dragostea mamei și copilului - necondiționată, ea îi leagă de la naștere pentru toată viața. Iubirea tatălui pentru copil și invers - o iubire dobândită. Tatăl nu a purtat un copil în burtă, " nu fuzionează " cu el în fiecare celulă. Prin urmare, iubirea unui tată se formează în primii ani din viața copilului. Deseori puteți auzi că dragostea de tată trebuie să fie câștigată. Acesta este o parte de adevăr. Dacă mama ia copilul aşa cum este el, atunci tatăl contribuie la dezvoltarea abilităţilor naturale la fiu sau fiică, încurajându-le realizările, îi ajută la îmbunătățire. Putem spune că chiar că iubirea tatălui - un fel de răsplată pentru succesul copilului.

De aceea, nu se spune despre prerogativa educaţiei mamei sau tatălui. Cel mai important lucru în viața și dezvoltarea normală a unui copil - dragostea părinților, este acel sentiment de care copilul se simte mereu în condiții de siguranță, știind că, chiar dacă ceva nu funcționează, părinții îl vor sprijini. Aprecierea pozitivă - este un factor foarte serios în formarea identității oricărei persoane. Pentru fiecare copil este mult mai important să știe care este atîrnarea tatălui sau mamei, decât relaţiile sale cu semenii.

Copii bine îndestulaţi, care cresc într-o familie cu un tata bun, întotdeauna vor fi în stare să-şi rezolve problemele sale în relațiile cu alte persoane, în timp ce copiii care au auzit doar de reproșuri şi observaţii de la tatăl său, cu vârsta deven nesiguri, ar putea avea teama că peste tot în jur îl vor evalua negativ. O astfel de perspectivă poate duce la depresie profundă, iar copilul poate petrece cea mai mare parte din viața lui în lupta cu sine, în loc să se dezvolte şi să se perfecţioneze.

Astfel, influența tatălui asupra copilului formează identitatea lui în primii 15-20 de ani din viață. În această perioadă, copilul are nevoie în special de tată, ca fiind un interlocutor serios cu care să poată discuta despre probleme personale. Sarcina taţilor - nu înstrăinaţi copii, ci  încercecaţi să-i înțelegeţi.