Sindromul ovarelor polichistice: cauze, simptome și tratament

Sindromul ovarelor polichistice: cauze, simptome și tratament

Sindromul ovarelor polichistice se numără printre cele mai frecvente tulburări endocrine în rândul femeilor. Una din zece femei, cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani, află că suferă de această boală. Pentru că este o afecțiune atât de frecventă, iată care îi sunt cauzele și simptomele, dar și metodele de vindecare.

Cauzele sindromului ovarelor polichistice:

Ereditatea
Cercetările arată că principalul factor care cauzează sindromul ovarelor polichistice este factorul ereditar. Există întotdeauna riscul ca fiicele și surorile femeilor care suferă de SOP să dezvolte și ele afecțiunea. 

Rezistența la insulină
O altă caracteristică a sindromului ovarelor polichistice este rezistența la insulină – asta înseamnă că celulele din organism nu mai răspund la acest hormon (insulina) care circulă în sânge – care accelerează producția de androgeni.

Dezechilibrul hormonal
Totodată, o altă cauză este dezechilibrul hormonal. În acest caz există un nivel ridicat de androgeni, hormoni care afectează dezvoltarea și eliberarea de ovare în timpul evoluției, potrivit Donna Medical Center.

Simptomele sindromului ovarelor polichistice:

Perioade menstruale neregulate
Femeile care suferă de sindromul ovarelor polichistic au în jur de nouă perioade menstruale pe an, dar se întâmplă ca multe dintre ele să nu aibă deloc sau foarte rar. 

Creșterea părului excesiv pe corp
Hirsutismul este un simptom al sindromului ovarelor polichistice. El se referă la apariția excesivă a părului pe față, piept, abdomen, spate, degete. 

Apariţia acneei
Producţia excesivă de androgeni duce la apariţia tenului gras. Ştim că tenul gras este responsabil de acnee, dar trebuie verificate cauzele. Ele pot fi provocate de alți factori, nu de sindromul ovarelor polichistice.

Creșterea în greutate
Organismul nu are ce să facă cu excesul de insulină, iar utilizarea incorectă a insulinei poate cauza creșterea nivelului de zahăr din sânge și, implicit, a numărului de androgeni. Pentru că insulina nu mai transformă zahărul în energie, grăsimile se depozitează și apare creșterea în greutate.

Alte simptome ale sindromului ovarian polichistic sunt:

-    Durere pelviană;
-    Apariția unor pete pigmentare pe față și corp;
-    Căderea părului;
-    Depresie;
-    Anxietate;
-    Fertilitate.

Tratament:

Un tratament care să vindece sindromul ovarelor polichistice nu există momentan, dar sunt metode prin care simptomele şi, implicit, complicaţiile acestei afecţiuni pot fi ameliorate,  prevenite sau tratate. Aceste opţiuni depind de simptomele şi gradul de severitate a acestora, dar şi de dorinţa femeii de a rămâne însărcinată.
În principal, se recomandă scăderea în greutate, care pot ameliora multe dintre simptome. Dieta cu conţinut redus de carbohidraţi, mişcarea şi medicamentele recomandate de medic pot trata sau chiar preveni rezistenţa la insulină şi apariţia inflamaţiilor.

Pentru reglarea ciclului menstrual, a ovulaţiei, reducerea riscului de cancer endometrial, ameliorarea acneei, a părului corporal şi eliminarea durerilor la menstruaţie, medicul poate recomanda anticoncepţionale orale pe bază de estrogen şi progesteron.

Alte medicamente care pot regla ovulaţia sunt: clomifenul, letrozolul, metforminul şi gonadotropinele.

În vederea eliminării sau reducerii pilozităţii corporale, pot fi recomandate unguentele cu eflornitină, tratamentele cu laser, electroliza, anticoncepţionalele orale sau pastilele cu spironolactonă (nu sunt recomandate gravidelor şi celor care plănuiesc să rămână însărcinate).

Dacă sindromul ovarelor polichistice creează dificultăţi în obţinerea unei sarcini, este posibil ca medicul să recomande inducerea chirurgicală a ovulaţiei prin drilling laparoscopic sau rezecţie cuneiformă de ovar. Deşi aceste proceduri s-au dovedit eficiente (rată mai mică a sarcinilor multiple, eliminarea riscului hiperstimulării spontane), riscul de apariţie a aderenţelor postoperatorii este destul de crescut, iar efectul benefic nu depăşeşte o durată de doi ani.

Surse: www.clickpentrufemei.ro, www.csid.ro