„Pachețelul” iubit: trebuie sau nu să înfășăm bebelușul

„Pachețelul” iubit: trebuie sau nu să înfășăm bebelușul

Dacă veți ruga pe cineva să continue  șirul de asociații: nou-născut –…., probabil nouă din zece vor enumera „scutece – brasiere”. În ultimul timp au apărut alternative pentru scutecul tradițional: body, combinezoane, pantalonașii de bebeluș, pe care părinții îi îmbracă pe micuți de la naștere. Ce sunt scutecele – o necesitate sau o respectare a tradiției?  

„Pachețelul” iubit: trebuie sau nu să înfășăm bebelușul

Istoricul întrebării

În trecut, nou-născuții și bebelușii erau înfășați strâns.  Această tradiție a persistat și în secolul al XX-lea. Aceasta se datora unui șir de cauze, parțial fiind o modalitate impusă. În primul rând, cu un scutec puteai înveli atât corpul, cât și căpșorul  micuțului, dacă în sala era mai răcoare. În al doilea rând, scutecele erau mai  ușor de sterilizat decât hăinuțele. În al treilea rând, în era scutecelor de pânză, acestea și tot setul de hăinuțe trebuiau schimbate foarte des și  era mai ușor de înfășat decât să schimbi bluzițe și pantalonași.

În timpurile contemporane ni s-ar părea că, dacă au apărut scutecele de unică folosință și dacă pe rafturile magazinelor există o mulțime de hăinuțe pentru copilași, înfășatul nu mai este util. Numai că înfășatul își are susținătorii săi. 

Pro: viziune critică

1. Copilul s-a obișnuit cu un spațiu limitat în pântecele matern, astfel îi va fi mult mai comod dacă îi vom limita spațiul și după naștere. Bineînțeles că nu știm și cred că nu vom ști niciodată de ce au nevoie cu adevărat bebelușii. Dar omul apare pe pământ pregătit deja să-și schimbe mediul, a atins nivelul oportun pentru a se naște și nu se știe dacă e corect să-i oferim senzații asemănătoare. Fătul își antrenează mânuțele ș piciorușele în burta mamei, ca să le poată folosi după naștere.

2. Probabil ați auzit de la bunici următorul argument: dacă nu veți înfășa copilul, va fi crăcănat. Bunicile cred că e bine ca micuțul să fie înfășat strâns, cu picioarele drepte. Acesta nu e nici măcar un mit, ci o amăgire periculoasă. E complicat să aflăm de unde pornește aceasta prejudecată, dar în realitate lucrurile stau exact invers.  Curbura patologică a piciorușelor (aceasta se formează când copilul începe să fie pus pe piciorușe sau când începe să meargă) este, de cele mai multe ori, o consecință a rahitismului – o dereglare a schimbului de substanțe, care duce la scăderea durității oaselor, acestea devenind mai slabe sub presiunea greutății corpului copilului.

„Pachețelul” iubit: trebuie sau nu să înfășăm bebelușul

În timpurile noastre se desfășoară o profilactică adecvată împotriva rahitismului. Pediatrii cunosc că cea mai efectivă și, respectiv, mai importantă este profilactica nespecifică a acestei afecțiuni. La aceasta se referă: alimentarea rațională (alăptarea la sân, introducerea la timp a adaosurilor alimentare și aportul de vitamine), aflarea suficientă a micuțului la aer liber (în căruț deschis), călirea adecvată și, în special, activitate dinamică.  Desigur că pentru tratamentul și profilactica rahitismului se recomandă administrarea vitaminei D, care înlătură doar unele cauze ale îmbolnăvirii. Vitamina D contribuie la depunerea sărurilor de calciu în țesutul osos. Dar calciul este absorbit de oase doar în cazul funcționării active a mușchilor. Anume forța tendoanelor mușchilor în mișcare asigură un mecanism fiziologic corect în țesutul osos. În lipsa contracție mușchilor, calciul din oase este eliminat, ceea ce determină slăbirea lor. 

Nu vă îndemnăm să nu administrați vitamine, ci doar vrem să evidențiem că nimic nu este mai important pentru micuț decât activitatea fizică suficientă. Iar înfășatul în acest caz nu este util. Cu atât mai mult că înfășatul este dăunător articulației coxofemurale. E mai bine în acest caz ca piciorușele să se afle în stare liberă. În țările în care copii nu se înfașă (în Africa bebelușii sunt legați cu o pânză de spatele mamei, cu picioarele îndepărtate, iar în Asia sunt purtați pe o parte a corpului mamei), în rândul adulților se atestă mai puține cazuri de displazie de șold.

3.Un alt argument în susținerea înfășatului este că micuții dorm mai bine înfășați, se mișcă mai puțin, nu se acoperă cu plapuma. Este adevărat. Desigur că mișcările micuților în primele două luni de viață sunt necoordonate și spontane. Se întâmplă ca micuții să se trezească de la prea multă mișcare a mâinilor și a piciorușelor. Ce să faci dacă nu să-l înfeși?  

„Pachețelul” iubit: trebuie sau nu să înfășăm bebelușul

Înainte de toate îl puteți pune să doarmă pe burtică. Da-da, nu vă speriați! Dacă cu vreo câteva zeci de ani în urmă mijloacele de informare susțineau că poziția pe burtă este periculoasă – micuțul poate muri subit, în ultimii ani s-a demonstrat că poziția nu prezintă nici un pericol.   Nu este periculoasă poziția în sine, ci prezența în pătuc a jucăriilor moi, perinelor moi, a plapumelor sau a jucăriilor mari – tot ce poate pune viața copilului în pericol în timpul somnului.

Poziția pe burtică contribuie la îmbunătățirea digestiei, la apariția gazelor, ceea ce preîntâmpină apariția colicelor; se formează corect mușchii spatelui și a gâtului, iar copiii încep mai devreme (fără a dăuna sănătății) să țină căpșorul; se reduce esențial pericolul aspirației (inspirației) în timpul eructației. Și, în sfârșit, micuții nu se trezesc dacă nu mișcă din mâini și picioare și nu se acoperă cu plapuma. Dacă micuțul nu vrea să doarmă pe burtică, atunci puteți folosi săculețul de dormit, astfel micuțul nu se va dezveli și nu va răci.  Apropo, mânușițele, de asemenea, sunt o soluție împotriva trezitului. Copiii sunt mai liniștiți dacă le puneți mânușițele.

Libertate… fără scutece

Odată ce am enumerat argumentele pro, vă mai împărtășim unele lucruri despre înfășat. 

  • Îmbrăcarea copilului în costumașe sau în pantalonași și bluzițe este mult mai simplă pentru mămică decât înfășatul (micuții se rotesc foarte repede). ,Astăzi, dacă există scutece de unică folosință, nu mai este nevoie să schimbați copilul din oră în oră, iar hăinuțele copilului sunt confecționate astfel încât să fie dezbrăcat doar parțial – e suficient să descheiați câteva butoane. Chiar și tinerii tătici vor putea să îmbrace cu ușurință copilașii.  
  • Pe lângă o mișcare liberă, hăinuțele le oferă copiilor o imagine mai frumoasă. În special, în zilele noastre, când există un asortiment bogat de haine pentru copii. 
  • Am specificat mai sus despre comoditatea somnului pe burtică, însă copilul înfășat nu va putea să doarmă în această poziție (atunci când dorm pe burtică, copiii îndoaie puțin genunchii sub ei, ridicând puțin fundulețul).
  • Dacă copilului nu îi place să fie atins, atunci multe lucruri le veți face atunci când doarme (de exemplu, să-i tăiați unghiile). Dacă va fi înfășat, nu veți avea acces la corpul acestuia.

„Pachețelul” iubit: trebuie sau nu să înfășăm bebelușul

Concluzii

Lumea a renunțat la înfășarea copiilor. Când vine vorba de înfășat (chiar și în timpul aflării în maternitate), avem în vedere înfășatul slab, pentru mâini și picioare rămâne spațiu pentru mișcare. De aceea picioarele nu se îndreaptă, dar se lasă îndoite și îndepărtate și nu se fixează strâns cu scutecul.

Iar dacă, din unele cauze, decideți să înfășați copilul, rețineți: după trei luni de viață nu trebuie să-i mai înfășați picioarele, iar mîinile trebuie lăsate libere (așa-numitul „înfășatul în afara mâinilor”) după o lună. În caz contrar puteți determina dezvoltarea fizică incorectă a scumpetei dumneavoastră.

Sursa