Încă din fragedă copilărie, suptul constituie un mod de a găsi siguranță, ocrotire, afecțiune și relaxare, iar aceasta continuă și când copilul face trecerea la mâncare. Dacă cel mic mănâncă deseori între mese, fără să-i fie cu adevărat foame, acest comportament poate indica existența unor dificultăți.

mamaplus

La fel ca adulții, copiii pot începe să mănânce excesiv, mai mult decât le trebuie, din diverse motive. Este o problemă frecventă în ziua de astăzi, însă uneori părinții nu realizează că există într-adevăr o problemă, zicându-și „este în creștere” sau „pofta de mâncare arată că este sănătos”. Haideți să aflăm care sunt totuși motivele adevărate.

Alimentația copilului nu este suficient de nutritivă. Există o explicație foarte simplă, deși nu acesta este motivul cel mai frecvent: copilul nu primește suficienți nutrienți din alimentele pe care le consumă. Există mâncăruri gustoase, dar care pur și simplu nu sunt suficient de nutritive, nu oferă vitamine și nici nu oferă senzația de sațietate, făcându-te dimpotrivă să dorești să mănânci mai mult (cum ar fi preparatele fast food).

Copilul nu se odihnește suficient. O altă explicație a faptului că un copil începe să mănânce excesiv o reprezintă oboseala, cauzată des de lipsa somnului suficient. Copilul încearcă să obțină energia ce îi lipsește prin alimentație, însă doar odihna poate echilibra organismul său.

Mâncarea este o recompensă, un premiu oferit când copilul face ceva bun. Iată un tip de comportament pe care părinții îl transmit: când copilul face ceva bine, când are orice reușită sau când se arată ascultător, primește ca recompensă, ca premiu, ceva bun de mâncare: o bomboană, o ciocolată, o pizza. Mâncarea nu trebuie folosită des pe post de recompensă deoarece acest tip de comportament va continua chiar la vârste mature: ai realizat cu succes un proiect, îți dăruiești o masă delicioasă și extravagantă ca recompensă, ca răsfăț…

Mâncarea din plictiseală. De câte ori nu vedem adulți și copii ronțăind distras diverse gustări? Când copilul nu are o activitate să îl țină ocupat și activ, va ajunge până la urmă în fața TV-ului sau a calculatorului, cu o pungă de chips sau popcorn alături care să îi țină companie. Mâncarea nu poate și nu trebuie să fie o rezolvare la plictiseală!

Mâncarea ca reacție la stres și frustrare. Oare câți adulți nu recurg la alimente atunci când se simt stresați, nervoși, supărați, frustrați? Mâncarea înlocuiește uneori ceea ce nu are persoana, a mânca este ca o compensare, ca un substitut. De multe ori, stresul sau nervozitatea face copilul să înceapă să mănânce excesiv, în căutare de o modalitate de relaxare. Inutil de precizat că mâncarea nu are cu adevărat un efect în reducerea stresului sau a nervozității.

Sursa