Cum pregătim copiii pentru divorț?

Cum pregătim copiii pentru divorț?

Divorțul reprezintă una dintre schimbările importante și traumatice din viața unui copil, din perspectiva sa resimțindu-se drept o destrămare și chiar pierdere a familiei.

Ne place sau nu, aceasta este lumea spre care ne îndreptăm. Deși  divorțurile și familiile monoparentale sunt din ce în ce mai frecvente  în societatea în care trăim, aceasta nu înseamnă că separarea părinților nu este la fel de traumatizantă pentru un copil cum era și acum 100 de ani. Ba mai mult, copiii ai căror parinți nu au deloc intenția  să divorțeze, vor auzi acest cuvânt misterios și își vor întreba părinții în drum spre grădiniță: Tu cu tati o să divorțați vreodată?

Ce simte copilul când părinții se despart?

Cuvântul divorț îi dă fiori reci pe spate oricărui părinte. E dificil să ne imaginăm cât de neînțeles, apăsător și înspăimântător este acest cuvânt pentru un copil. Copilul trăiește într-un trunghi perfect: mama-tata-eu, iar ideea că legătura care îi unește pe  părinți ar putea dispărea este sinonimă în mintea unui copil cu propria dispariție. El știe că a venit pe lume ca urmarea a acestei legături de dragoste, deci nu trebuie să fim mirați dacă un copil își poate simți propria existență anulată dacă este brusc anunțat că părinții lui se despart. Este la fel de frecvent ca un copil să se simtă vinovat de despărțirea părinților lui, să creadă că nu a fost suficient de bun și cuminte pentru ca părinții să rămână amândoi împreună cu el.

Când și cum îi vorbim copilului despre divorț?

Sfatul psihanalistei franceze Francoise Dolto este simplu: în această situație dificilă, ca și în altele, copilului trebuie să i se spună adevărul și asta cât mai repede.

În primul rând, el nu trebuie mințit până în clipa în care unul din parteneri are deja bagajele la ușă, sau copilul este chemat la tribunal pentru a decide cu cine va ramâne. De îndată ce părinții au decis să divorțeze, copilul trebuie să afle și el acest lucru. Discuția poate fi diferită, în funcție de vârsta copilului, dar Dolto insistă că și un bebeluș trebuie informat despre un asemenea eveniment care îi va schimba viața. Motivul acestei urgențe este simplu: copilul știe că părinții lui nu se înțeleg, el aude și simte neînțelegerile, certurile, tristețea, vede legătura de dragoste destrămată. Cu cât îl mințim mai mult, cu atât neliniștea lui va crește: el știe că se întâmplă ceva, că i se întâmplă ceva chiar lui, dar nu îi poate pune un nume.

Ce îi spunem copilului este la fel de importanat ca și momentul ales. Copiii au nevoie să audă că nu este vina lor, căci primul gând care se naște în inima lor este că părinții se despart pentru că el, copilul nu este suficient de bun. Este crucial să îi explicăm copilului că vina pentru această separare aparține în exclusivitate celor doi părinți, adulților. Este momentul să lași deoparte propria frustrare și nevoie de a-ți învinovăți partenerul, pentru a recunoaște, măcar în fața copilului tău, că vina unei separări aparține întotdeauna ambilor parteneri.

La fel de important este sa îl asiguri pe copil că nu regreți anii petrecuți în cuplu, în familie. Chiar dacă pe moment așa ți se pare, gândește-te că pentru copil este ca și cum a-i spune că îți pare rău că el s-a născut. Pentru a dezamorsa gândurile acestea care apar automat în mintea copiilor, părinții trebuie să spună cu hotărâre: Mă bucur că am trăit anii aceștia împreună și că te-ai născut tu, dar acum nu mai putem continua împreună, trebuie să ne despărțim. Chiar dacă noi nu mai suntem soț și soție, vom continua să fim părinții tăi.

Copilul trebuie să afle acum diferența dintre rolul de partener și rolul de părinteNu mai sunt soțul mamei tale, dar voi fi întotdeauna tatăl tău! Poate că aceste cuvinte trebuie auzite și de părinți, nu numai de copii. Părinții trebuie să le rostească pentru a se convinge de adevărul lor. Căci misiunea lor nu s-a încheiat. Chiar dacă au decis să încheie o relație de dragoste, o relație între doi adulți, datoria de părinte nu dispare. Spre deosebire de cuvântul dat la căsătorie, fatalmente revocabil, cuvântul dat la nașterea unui copil este irevocabil. Atât părintele cât și copilul au nevoie să își spună unul altuia acest lucru, cu atât mai mult în situația traumatică  a unui divorț.

Sursa: totuldespremame.ro